căpuitor

română

Etimologie

Confer cap.

Pronunție

• AFI: /kə.pu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului căpuitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpuitor	căpuitoare
Articulat	căpuitorul	căpuitoarele
Genitiv-Dativ	căpuitorului	căpuitoarelor
Vocativ	căpuitorule	căpuitoarelor

1. unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea; buterolă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capoturi
• corupția

Referințe

• DEX '98 via DEX online