căputătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a căputa + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /kə.pu.tə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căputătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căputătură căputături
Articulat căputătura căputăturile
Genitiv-Dativ căputăturii căputăturilor
Vocativ căputătură căputăturilor
  1. (înv.) căpută.


Traduceri

Referințe