căpută

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /kə'pu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului căpută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpută	căpute
Articulat	căputa	căputele
Genitiv-Dativ	căputei	căputelor
Vocativ	căpută	căputelor

1. parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură.
2. partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii.

Cuvinte derivate

• căputa
• încăputa

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apucat
• captau

Referințe

• DEX '98 via DEX online