cărămidar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cărămidă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /kə.rə.mi'dar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărămidar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărămidar cărămidari
Articulat cărămidarul cărămidarii
Genitiv-Dativ cărămidarului cărămidarilor
Vocativ cărămidarule cărămidarilor
  1. persoană care fabrică sau vinde cărămizi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe