cărătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a căra + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /kə.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărătură cărături
Articulat cărătura cărăturile
Genitiv-Dativ cărăturii cărăturilor
Vocativ cărătură cărăturilor
  1. acțiunea de a căra; transport.
  2. (concr.) cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.).


Traduceri

Anagrame

Referințe