cărătură

română

Etimologie

Din a căra + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /kə.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cărătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărătură	cărături
Articulat	cărătura	cărăturile
Genitiv-Dativ	cărăturii	cărăturilor
Vocativ	cărătură	cărăturilor

1. acțiunea de a căra; transport.
2. (concr.) cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcatura

Referințe

• DEX '98 via DEX online