caccia

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul cacciare.

Pronunție

• AFI: /'katʧa/

Substantiv

caccia f., cacce pl.

1. vânătoare, vânat; vânătoare cu arme de foc

Cuvinte compuse

• cane da caccia

Cuvinte apropiate

• cacciagione
• cacciare
• cacciatore

Substantiv

caccia m., invariabil

1. avion de vânătoare, avion de luptă

Etimologie

Derivate regresiv din cacciare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru cacciare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cacciare.

Referințe

• Treccani.it