caccia

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul cacciare.

Pronunție

  • AFI: /'katʧa/


Substantiv

caccia f., cacce pl.

  1. vânătoare, vânat; vânătoare cu arme de foc

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Substantiv

caccia m., invariabil

  1. avion de vânătoare, avion de luptă

Etimologie

Derivate regresiv din cacciare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru cacciare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cacciare.

Referințe