cu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină cŭm.

Pronunție


Prepoziție

I.

  1. introduce un atribut sau un nume predicativ;
a) indică asocierea:
Casă cu livadă.
b) indică conținutul:
Pahar cu bere.
c) indică o posesiune sau posesorul:
Mașinuță cu motor;
d) indică o dependență, o legătură:
Rudă cu mine;
e) indică o însușire:
Copil cu talent;
f) indică instrumentul:
Călătorie cu avionul.

II.

  1. introduce complemente indirecte:
    Ține cu echipa studențească.

III.

  1. introduce complemente circumstanțiale:
a) de mod:
Câștiga cu acul.
b) formează locuțiuni modale:
Cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul.
c) instrumental:
Desenăm cu cărbune.
d) sociativ:
Merg cu Irina.
e) de cauză:
Nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie.
f) de timp:
Nu venea cu saptămânile.
g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune:
Zi cu zi.
h) de relație:
E artist numai cu numele.

IV.

  1. formează loc. conj. și prep.:
Cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu.

V.

  1. cu valoare de conj.:
Șoarecele cu pisica.

Sinonime

Antonime

Expresii

  • Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.)


Traduceri

Referințe





napolitană

(Napulitano)

Etimologie

Din latină cŭm.

Pronunție

Etimologie lipsă. (Ajută)

Prepoziție

cu

  1. cu





galeză scoțiană

(Gàidhlig)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Etimologie lipsă. (Ajută)

Substantiv

cu

  1. câine





siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină cŭm.

Pronunție

Etimologie lipsă. (Ajută)

Prepoziție

cu

  1. cu