cacealma

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă kaçirma.

Pronunție

  • AFI: /ka.ʧe̯al'ma/


Substantiv


Declinarea substantivului
cacealma
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cacealma cacealmale
Articulat cacealmaua cacealmalele
Genitiv-Dativ cacealmalei cacealmalelor
Vocativ cacealma cacealmalelor
  1. (la jocul de cărți) inducere în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui.
  2. (p.gener.) păcăleală, înșelăciune.


Traduceri

Referințe