cagulă
română
Etimologie
Din franceză cagoule.
Pronunție
- AFI: /ka'gu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cagulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cagulă | cagule |
| Articulat | cagula | cagulele |
| Genitiv-Dativ | cagulei | cagulelor |
| Vocativ | cagulă | cagulelor |
- mantie cu glugă purtată de călugări; tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor).
- parte de cauciuc a unei măști de gaze.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online