mască

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză masque, germană Maske.

Pronunție

  • AFI: /'mas.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mască
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mască măști
Articulat masca măștile
Genitiv-Dativ măștii măștilor
Vocativ mască măștilor
  1. bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; obrăzar.
  2. persoană mascată.
  3. (fig.) înfățișare falsă.
  4. expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.).
  5. machiaj; (p.ext.) preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului.
  6. fizionomia unui actor machiat.
  7. dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii.
  8. lucrare menităascundă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A-și scoate (sau a-și arunca, a-și lepăda etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca (cuiva) = a se arăta sub adevăratul aspect, a (-și) da pe față firea sau intențiile ascunse, a (se) dezvălui minciuna, înșelătoria (cuiva), a apărea sau a face să apară în adevărata lumină; a (se) demasca


Traduceri

Anagrame

Referințe