caia

română

Etimologie

Din turcă kayar „potcoavă cu colți”.

Pronunție

• AFI: /kaˈja/

Substantiv

Declinarea substantivului caia
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caia	caiele
Articulat	caiaua	caielele
Genitiv-Dativ	caielei	caielelor
Vocativ	caia	caielelor

1. cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online