caia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă kayarpotcoavă cu colți”.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
caia
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caia caiele
Articulat caiaua caielele
Genitiv-Dativ caielei caielelor
Vocativ caia caielelor
  1. cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale.


Traduceri

Referințe