colț

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : colt, Colt
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
colț

română

Etimologie

Din slavă (veche) kolĭcĭ, de la klati, koljǫ („a înțepa”) (Cihac, II, 70; Conev 50; DAR); confer bulgară колek (kolec, „țăruș”), sârbo-croată kolac („țăruș”), ruteană kolecĭ („germen”), poloneză kolec („ghimpe”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
colț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colț colțuri
Articulat colțul colțurile
Genitiv-Dativ colțului colțurilor
Vocativ colțule colțurilor
  1. punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri.
  2. fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri.
  3. porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui.
  4. (în publicistică) rubrică rezervată unei anumite specialități.
  5. margine, extremitate.
  6. porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților.
  7. loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Colț cu... = în unghiul format de străzile..
  • A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură
  • A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete
  • În(sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
colț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colț colți
Articulat colțul colții
Genitiv-Dativ colțului colților
Vocativ colțule colților
  1. dinte al animalelor (p.ext. și al oamenilor), în special caninul.
  2. fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă.
  3. fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare.
  4. fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă.
  5. vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etc.
  6. vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc.
  7. fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă.
  8. șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă
  • A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare
  • A avea colți(sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic


Traduceri

Anagrame

Referințe