cui

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cui

română

Etimologie

Din latină cuneus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cui
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cui cuie
Articulat cuiul cuiele
Genitiv-Dativ cuiului cuielor
Vocativ cuiule cuielor
  1. piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc.
  2. cuier simplu de perete.
  3. nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior
  • (fam.) A face (sau a tăia) cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig
  • A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc
  • Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul
  • A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit


Traduceri

Referințe