calandru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză calandre.

Pronunție

  • AFI: /ka'lan.dru/


Substantiv


Declinarea substantivului
calandru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ calandru calandre
Articulat calandrul calandrele
Genitiv-Dativ calandrului calandrelor
Vocativ calandrule calandrelor
  1. mașină de finisat sau de apretat țesăturile prin presare la cald.
  2. (tipogr.) presă pentru imprimarea în relief a matrițelor (de stereotipie) și pentru satinarea hârtiei.


Traduceri

Anagrame

Referințe