canis

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Canis

latină

(Latina)

Variante

Etimologie

Din proto-indo-europeană *ḱwṓ (rădăcina *ḱwon-/*ḱwn̥-/*ḱun-), poate prin *ḱwn̥nV-. Înrudit cu greacă antică κύων (kúōn), sanscrită श्वन् (śván), engleză veche hund, slavă (veche) сѫка (sonka) și lituaniană šuõ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
canis
m. Singular Plural
Nominativ canis canēs
Genitiv canis canum
Dativ canī canibus
Acuzativ canem canēs
Ablativ cane canibus
Vocativ canis canēs
  1. (zool.) câine
    Cave canem.
  2. (fig.) câine, om hain

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din canus.

Adjectiv

  1. forma de dativ masculin plural pentru canus.
  2. forma de dativ feminin plural pentru canus.
  3. forma de dativ neutru plural pentru canus.
  4. forma de ablativ masculin plural pentru canus.
  5. forma de ablativ feminin plural pentru canus.
  6. forma de ablativ neutru plural pentru canus.

Referințe