cantată

Vezi și : cantata, cântată

română

Etimologie

Din italiană cantata.

Pronunție

• AFI: /kan'ta.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cantată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cantată	cantate
Articulat	cantata	cantatele
Genitiv-Dativ	cantatei	cantatelor
Vocativ	cantată	cantatelor

1. compoziție muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor și orchestră.

Cuvinte compuse

• cantată-oratoriu

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atacant

Referințe

• DEX '98 via DEX online