cor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină chorus. Confer germană Chor.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cor coruri
Articulat corul corurile
Genitiv-Dativ corului corurilor
Vocativ corule corurilor
  1. grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală.
  2. compoziție muzicală destinatăfie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții.
  3. (în teatrul antic) grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; (p.ext.) versurile cântate de acest grup.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) în cor = (toți) deodată, în același timp, împreună.

Expresii

  • A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele)


Traduceri

Etimologie

Confer cori.

Pronunție


Substantiv

  1. formă alternativă pentru cori.

Referințe