cantor

română

Etimologie

Din latină cantor, germană Kantor.

Pronunție

• AFI: /kan'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului cantor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cantor	cantori
Articulat	cantorul	cantorii
Genitiv-Dativ	cantorului	cantorilor
Vocativ	cantorule	cantorilor

1. (reg.) cântăreț de biserică; psalt, dascăl.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carton
• contra
• cornat

Referințe

• DEX '98 via DEX online