cântăreț

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Cântăreți

română

Etimologie

Din cânta + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /kɨn.tə'reʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cântăreț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cântăreț cântăreți
Articulat cântărețul cântăreții
Dativ-Genitiv cântărețului cântăreților
Vocativ ' '
  1. persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
    Un mare cântăreț de operă.
  2. persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
  3. poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe