dascăl
română
Etimologie
Din neogreacă δάσκαλος (dáskalos), din greacă διδάσκαλος (didáskalos, „profesor, instructor”) (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban).
Confer albaneză dhaskalj, bulgară даскал (daskal) și sârbo-croată daskal.
Pronunție
- AFI: /ˈdas.kəl/
Substantiv
| Declinarea substantivului dascăl | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dascăl | dascăli |
| Articulat | dascălul | dascălii |
| Genitiv-Dativ | dascălului | dascălilor |
| Vocativ | dascălule | dascălilor |
- (înv.) învățător (la țară); (p.ext.) profesor.
- (rar) om de știință; învățat, savant.
- (fig.) inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu.
- cântăreț de biserică, diac, psalt, cantor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online