capugiu
română
Etimologie
Din turcă kapucu (versiunea literară kapici).
Pronunție
- AFI: /ka.puˈʤiw/
Substantiv
| Declinarea substantivului capugiu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | capugiu | capugii |
| Articulat | capugiul | capugiii |
| Genitiv-Dativ | capugiului | capugiilor |
| Vocativ | capugiule | capugiilor |
- (turcism înv.) trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online