domn

română

Etimologie

Din latină dom (i)nus.

Pronunție

• AFI: /domn/

Substantiv

Declinarea substantivului domn
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	domn	domni
Articulat	domnul	domnii
Genitiv-Dativ	domnului	domnilor
Vocativ	domnule	domnilor

1. termen de politețe pentru un bărbat.
2. (fam.; la voc.) termen impersonal de adresare care însoțește de regulă o frază exclamativă, interogativă etc.
3. soț.
4. (pop.) orășean.
5. persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân.
6. titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei; voievod, domnitor; persoană care purta acest titlu.
7. dumnezeu; isus Cristos.
8. (la voc.) exclamație, invocație impersonală exprimând mirare, amărăciune, surpriză.

   Doamne, ce vorbă ți-a ieșit din gură!

Cuvinte derivate

• domnesc
• domnește
• domni
• domnie
• domnișor

Expresii

• A da (sau a lăsa pe cineva) în plata (sau mila) domnului = a lăsa (pe cineva) în pace, a (-l) lăsa să facă ce vrea; a ignora
• Vezi, doamne = chipurile, vorba vine

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online