sultan

Vezi și : Sultan, sultán, sułtan

Wikipedia

Wikipedia are un articol despre
sultan

română

Etimologie

Din turcă sultan.

Pronunție

AFI: /sulˈtan/

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sultan	sultani
Articulat	sultanul	sultanii
Genitiv-Dativ	sultanului	sultanilor
Vocativ	sultanule	sultanilor

titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

sultan-mezat

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online

daneză

(dansk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

AFI: /ˈsultan/, /ˈsulˌtæˀn/

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
c.	Singular		Plural
c.	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sultan	sultanen	sultaner	sultanerne
Genitiv	sultans	sultanens	sultaners	sultanernes

(ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

sultanat

Vezi și

emir
sheik

Referințe

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză sultan, care provine din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”). Confer și soldan.

Pronunție

AFI: /ˈsʌltən/

Substantiv

sultan, pl. sultans

(ist., pol.) sultan
The ambassador organised a meeting with the sultan.
(joc de cărți) fel de solitaire
(zool.) rasă de găină originară din Turcia, crescută pentru motive ornamentale

Cuvinte derivate

Vezi și

sultana bird

Referințe

franceză

(français)

Etimologie

Din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

AFI: /syl.tɑ̃/

Substantiv

sultan m., sultans pl.

(ist., pol.) sultan
Le sultan Mahmoud.

Cuvinte derivate

Referințe

malteză

(Malti)

Etimologie

Din arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

AFI: /sʊlˈtɐːn/

Substantiv

sultan m., slaten pl.

(înv.; ist., pol.) rege

Cuvinte derivate

Referințe

Wiktionary

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
m.	Singular	Plural
Substantiv	sultan	sultans
Diminutiv	sultannetje	sultannetjes

(ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Referințe

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sultan	sultanen	sultaner	sultanene

(ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

sultanat

Referințe

Wiktionary

nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
m.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sultan	sultanen	sultanar	sultanane

(ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

sultanat

Referințe

Wiktionary

suedeză

(svenska)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sultan
c.	Singular		Plural
c.	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	sultan	sultanen	sultaner	sultanerna
Genitiv	sultans	sultanens	sultaners	sultanernas

(ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Vezi și

emir

Referințe

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

AFI: /suɫˈtan/

Substantiv

sultan, pl. sultanlar

(ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Mısır'daki sağır sultan bile duydu

Referințe