sultan

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Sultan, sultán, sułtan
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
sultan

română

Etimologie

Din turcă sultan.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sultan
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sultan sultani
Articulat sultanul sultanii
Genitiv-Dativ sultanului sultanilor
Vocativ sultanule sultanilor
  1. titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

  • AFI: /ˈsultan/, /ˈsulˌtæˀn/


Substantiv


Declinarea substantivului
sultan
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ sultan sultanen sultaner sultanerne
Genitiv sultans sultanens sultaners sultanernes
  1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din franceză sultan, care provine din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”). Confer și soldan.

Pronunție

  • AFI: /ˈsʌltən/


Substantiv

sultan, pl. sultans

  1. (ist., pol.) sultan
    The ambassador organised a meeting with the sultan.
  2. (joc de cărți) fel de solitaire
  3. (zool.) rasă de găină originară din Turcia, crescută pentru motive ornamentale

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

  • AFI: /syl.tɑ̃/


Substantiv

sultan m., sultans pl.

  1. (ist., pol.) sultan
    Le sultan Mahmoud.

Cuvinte derivate

Referințe





malteză

(Malti)

Etimologie

Din arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

  • AFI: /sʊlˈtɐːn/


Substantiv

sultan m., slaten pl.

  1. (înv.; ist., pol.) rege

Cuvinte derivate

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sultan
m. Singular Plural
Substantiv sultan sultans
Diminutiv sultannetje sultannetjes
  1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sultan
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ sultan sultanen sultaner sultanene
  1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Referințe





nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sultan
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ sultan sultanen sultanar sultanane
  1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Inevitabil din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sultan
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ sultan sultanen sultaner sultanerna
Genitiv sultans sultanens sultaners sultanernas
  1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă sultan < arabă سُلْطَان‎ (sulṭān), din limba aramaică שולטנא‎ (šulṭānā, „putere, autoritate”).

Pronunție

  • AFI: /suɫˈtan/


Substantiv

sultan, pl. sultanlar

  1. (ist., pol.) sultan

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe