caravanier
română
Etimologie
Din franceză caravanier.
Pronunție
- AFI: /ka.ra.va.ni'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului caravanier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caravanier | caravanieri |
| Articulat | caravanierul | caravanierii |
| Genitiv-Dativ | caravanierului | caravanierilor |
| Vocativ | caravanierule | caravanierilor |
- conducător al animalelor de povară într-o caravană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online