caravană

română

Din franceză caravane.

Declinarea substantivului caravană
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caravană	caravane
Articulat	caravana	caravanele
Genitiv-Dativ	caravanei	caravanelor
Vocativ	caravană	caravanelor

convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe.
convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum.
grup de vehicule care străbat o țară în scopuri culturale, sanitare etc.
Caravană sanitară.

Caravană cinematografică.
(reg.) căruță sau car mare pentru transport.