carboavă

română

Etimologie

Din rusă карбовeц (karboveț).

Pronunție

• AFI: /kar'bo̯a.və/

Substantiv

Declinarea substantivului carboavă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carboavă	carboave
Articulat	carboava	carboavele
Genitiv-Dativ	carboavei	carboavelor
Vocativ	carboavă	carboavelor

1. veche monedă rusească de argint sau bacnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești); carboanță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online