carență

română

Etimologie

Din franceză carence < latină carentia.

Pronunție

• AFI: /ka'ren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului carență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carență	carențe
Articulat	carența	carențele
Genitiv-Dativ	carenței	carențelor
Vocativ	carență	carențelor

1. lipsă, deficiență; neglijență.

Cuvinte derivate

• carent

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carnate
• cântare
• creanța
• carenat
• catenar
• crenata
• ecranat

Referințe

• DEX '98 via DEX online