carență

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză carence < latină carentia.

Pronunție

  • AFI: /ka'ren.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
carență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carență carențe
Articulat carența carențele
Dativ-Genitiv carenței carențelor
Vocativ carență carențelor
  1. lipsă, deficiență; neglijență.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe