deficiență
Etimologie
Din franceză déficience < latină deficientia.
Pronunție
- AFI: /de.fi.ʧiˈen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului deficiență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deficiență | deficiențe |
| Articulat | deficiența | deficiențele |
| Genitiv-Dativ | deficienței | deficiențelor |
| Vocativ | deficiență | deficiențelor |
- scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă.
- lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online