carlingă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză carlingue.

Pronunție

  • AFI: /kar'lin.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
carlingă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carlingă carlingi
Articulat carlinga carlingile
Genitiv-Dativ carlingii carlingilor
Vocativ carlingă carlingilor
  1. cabină pentru echipajul unui avion, în care stă pilotul și unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc.
  2. grindă longitudinală din osatura unei nave, care servește la legarea diferitelor părți ale navei.


Traduceri

Referințe