carnotit
română
Etimologie
Din franceză carnotite.
Pronunție
- AFI: /kar.no'tit/
Substantiv
| Declinarea substantivului carnotit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carnotit | invariabil |
| Articulat | carnotitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | carnotitului | invariabil |
| Vocativ | carnotitule | invariabil |
- mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online