puternic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din putere + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /pu'ter.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
puternic
Singular Plural
Masculin puternic puternici
Feminin puternică puternice
Neutru puternic puternice
  1. (despre ființe; p.ext. despre părți ale corpului lor) care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros.
  2. (despre obiecte) rezistent, solid, tare.
  3. (despre părți ale feței oamenilor) pronunțat, proeminent, accentuat.
  4. (despre mașini, unelte) care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă o energie mare.
  5. (despre voce, sunete) tare, intens.
  6. (despre lumină sau surse de lumină) viu, intens.
  7. (despre senzații, sentimente) adânc, profund, pătrunzător.
  8. (despre ape curgătoare) cu debit sporit și cu rapiditate mare.
  9. (despre substanțe chimice, medicamente etc.) care are un efect imediat și vizibil.
  10. care are influență, autoritate; care deține putere; însemnat prin situația sau prin rolul său.
  11. înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare.
  12. (fig.) important prin conținutul său; (p.ext.) temeinic.
    Argument puternic.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
puternic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puternic puternici
Articulat puternicul puternicii
Genitiv-Dativ puternicului puternicilor
Vocativ puternicule puternicilor
  1. persoană care ocupă un loc de frunte, care deține o poziție influentă în societate.


Traduceri

Referințe