carură

română

Etimologie

Din franceză carrure.

Pronunție

• AFI: /ka'ru.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului carură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carură	caruri
Articulat	carura	carurile
Genitiv-Dativ	carurii	carurilor
Vocativ	carură	carurilor

1. formă a umerilor și a spatelui cuiva; (spec.) siluetă.
2. (fig.) anvergură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curara

Referințe

• DEX '98 via DEX online