umăr

română

Etimologie

Din latină humerus.

Pronunție

• AFI: /'u.mər/

Substantiv

Declinarea substantivului umăr
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	umăr	umeri
Articulat	umărul	umerii
Genitiv-Dativ	umărului	umerilor
Vocativ	umărule	umerilor

1. parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi.
2. parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul.
3. (fig.) culme a unui deal, a unui munte.
4. partea bombată de lângă gâtul unui vas.
5. proeminență pe suprafața unui obiect, care servește ca reazem altui obiect.
6. parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor.

Cuvinte derivate

• umerar
• umeraș

Cuvinte compuse

• umărul obrazului, umărul feței

Expresii

• Umăr la umăr = alături, unul lângă altul; împreună, uniți
• A pune umărul = a ajuta efectiv la îndeplinirea unei acțiuni; a sprijini
• A da (sau a ridica etc.) din umeri = a-și exprima nedumerirea, neștiința, indiferența etc. printr-un gest de ridicare a umerilor
• A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor
• (pop.) A-și lua călcâiele (sau picioarele) de-a umeri = a fugi
• A pune (cuiva ceva) pe umeri = a încărca, a împovăra (pe cineva) cu o vină

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului umăr
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	umăr	umere
Articulat	umărul	umerele
Genitiv-Dativ	umărului	umerelor
Vocativ	umărule	umerelor

1. umeraș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mura

Referințe

• DEX '98 via DEX online