cataif
română
Etimologie
Din turcă katayıf (versiunea literară kadayıf), neogreacă καταιφι (kataífi).
Pronunție
- AFI: /ka.taˈif/
Substantiv
| Declinarea substantivului cataif | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cataif | cataifuri |
| Articulat | cataiful | cataifurile |
| Genitiv-Dativ | cataifului | cataifurilor |
| Vocativ | cataifule | cataifurilor |
- prăjitură preparată din două straturi de tăiței foarte fini, prăjiți și însiropați, între care se pune un strat gros de frișcă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online