fin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză fin.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
fin
Singular Plural
Masculin fin fini
Feminin fină fine
Neutru fin fine
  1. care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș.
  2. (despre țesături) foarte subțire (și străveziu).
  3. de (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția).
  4. (rar; despre metale) curat, pur, neamestecat.
  5. (fig.) (despre idei, gânduri) subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil.
  6. (despre zâmbet) abia perceptibil.
  7. (despre oameni) cu purtări alese.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din latină * filianus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
fin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fin fini
Articulat finul finii
Dativ-Genitiv finului finilor
Vocativ finule finilor
  1. persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe