cataloga
română
Etimologie
Din franceză cataloguer.
Pronunție
- AFI: /ka.ta.loˈɡa/
Verb
| Conjugarea verbului cataloga | |
| Infinitiv | a cataloga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cataloghez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să catalogheze |
| Participiu | catalogat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a înregistra într-un catalog; (p.ext.) a înșira.
- (v.tranz.) (fig.) (depr.) a socoti, a considera pe cineva drept...
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online