înșira

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din locuțiunea adverbială în șir.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
înșira
Infinitiv a înșira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înșir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înșire
Participiu înșirat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) așeza în șir, a (se) alinia.
  2. (v.tranz.) a trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag.
  3. (v.refl.) (fig.) a se succeda, a se perinda.
  4. (v.tranz.) (fig.) a expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera.
  5. (v.tranz.) a trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) Înșiră-te (sau înșir'te) mărgărite, = formulă prin care se arată că un basm continuă
  • A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi


Traduceri

Anagrame

Referințe