ceaunaș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ceaun + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯a.uˈnaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceaunaș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceaunaș ceaunașe
Articulat ceaunașul ceaunașele
Genitiv-Dativ ceaunașului ceaunașelor
Vocativ ceaunașule ceaunașelor
  1. diminutiv al lui ceaun.


Traduceri

Referințe