celibat

română

Etimologie

Din franceză célibat < latină caelibatus.

Pronunție

• AFI: /ʧe.li'bat/

Substantiv

Declinarea substantivului celibat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	celibat	celibaturi
Articulat	celibatul	celibaturile
Genitiv-Dativ	celibatului	celibaturilor
Vocativ	celibatule	celibaturilor

1. faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• baltice

Referințe

• DEX '98 via DEX online