trup

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) trupŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
trup
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trup trupuri
Articulat trupul trupurile
Genitiv-Dativ trupului trupurilor
Vocativ trupule trupurilor
  1. (pop.) corp (al unei ființe).
  2. corpul fără cap (și fără membre) al unei ființe; trunchi.
  3. cadavru.
  4. parte principală a unui obiect, a unei construcții etc.; (p.gener.) obiectul însuși.
  5. (înv.) întindere mare de pământ care alcătuiește un singur lot.
    Trup de moșie.
  6. (înv.) mare unitate militară.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva
  • A fi trup și suflet cu cineva = a se identifica cu aspirațiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva


Traduceri

Anagrame

Referințe