cepuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cep.

Pronunție

  • AFI: /ʧe.pu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cepuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cepuire cepuiri
Articulat cepuirea cepuirile
Genitiv-Dativ cepuirii cepuirilor
Vocativ cepuire cepuirilor
  1. cepuit.


Traduceri

Referințe