cep

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină cippus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cep
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cep cepuri
Articulat cepul cepurile
Genitiv-Dativ cepului cepurilor
Vocativ cepule cepurilor
  1. dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului.
  2. canea.
  3. gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se închide cu un cep sau cu o canea.
  4. porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja.
  5. nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura.
  6. fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă.
  7. proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn, cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă piesă.
  8. capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A da cep (unei buți, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură


Traduceri

Referințe