cercător

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a cerca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercător cercători
Articulat cercătorul cercătorii
Genitiv-Dativ cercătorului cercătorilor
Vocativ cercătorule cercătorilor
  1. (înv.) persoană care face o încercare, o probă, o experiență.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe