cercătoare
Etimologie
Din cercător.
Pronunție
- AFI: /ʧer.kə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cercătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cercătoare | cercătoare |
| Articulat | cercătoarea | cercătoarele |
| Genitiv-Dativ | cercătoarei | cercătoarelor |
| Vocativ | cercătoareo | cercătoarelor |
- (înv.) persoană care face o încercare, o probă, o experiență.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online