cercătoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din cercător.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercătoare cercătoare
Articulat cercătoarea cercătoarele
Genitiv-Dativ cercătoarei cercătoarelor
Vocativ cercătoareo cercătoarelor
  1. (înv.) persoană care face o încercare, o probă, o experiență.


Traduceri

Anagrame

Referințe