cercătoare

română

Etimologie

Din cercător.

Pronunție

• AFI: /ʧer.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cercătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercătoare	cercătoare
Articulat	cercătoarea	cercătoarele
Genitiv-Dativ	cercătoarei	cercătoarelor
Vocativ	cercătoareo	cercătoarelor

1. (înv.) persoană care face o încercare, o probă, o experiență.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corectarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online