cercetător

română

Etimologie

Din a cerceta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ʧe.təˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului cercetător
	Singular	Plural
Masculin	cercetător	cercetători
Feminin	cercetătoare	cercetătoare
Neutru	cercetător	cercetătoare

1. care cercetează.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului cercetător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercetător	cercetători
Articulat	cercetătorul	cercetătorii
Genitiv-Dativ	cercetătorului	cercetătorilor
Vocativ	cercetătorule	cercetătorilor

1. persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință.

Cuvinte derivate

• cercetătoare

Cuvinte compuse

• cercetător științific

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online