cercuire

română

Etimologie

Din a cercui.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ku'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cercuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercuire	cercuiri
Articulat	cercuirea	cercuirile
Genitiv-Dativ	cercuirii	cercuirilor
Vocativ	cercuire	cercuirilor

1. acțiunea de a cercui; cercuială.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cruciere
• cucerire
• recuceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online