recuceri

română

Etimologie

Din re- + a cuceri (după franceză reconquérir).

Pronunție

• AFI: /re.ku.ʧe'ri/

Verb

Conjugarea verbului recuceri
Infinitiv	a recuceri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recuceresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recucerească
Participiu	recucerit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.

Cuvinte derivate

• recucerire
• recucerit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cercuire
• cruciere
• cucerire

Referințe

• DEX '98 via DEX online