recuceri

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a cuceri (după franceză reconquérir).

Pronunție

  • AFI: /re.ku.ʧe'ri/


Verb


Conjugarea verbului
recuceri
Infinitiv a recuceri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recuceresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recucerească
Participiu recucerit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe