Sari la conținut

cercuit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cercui.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ku'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercuit cercuite
Articulat cercuitul cercuitele
Genitiv-Dativ cercuitului cercuitelor
Vocativ cercuitule cercuitelor
  1. faptul de a cercui.


Traduceri

Anagrame

Referințe