cercuit
română
Etimologie
Din a cercui.
Pronunție
- AFI: /ʧer.ku'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului cercuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cercuit | cercuite |
| Articulat | cercuitul | cercuitele |
| Genitiv-Dativ | cercuitului | cercuitelor |
| Vocativ | cercuitule | cercuitelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online