cruciță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din cruce + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /kru'ʧi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cruciță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cruciță crucițe
Articulat crucița crucițele
Genitiv-Dativ cruciței crucițelor
Vocativ cruciță crucițelor
  1. (rar) cruciuliță.


Traduceri

Anagrame

Referințe