cerdăcuț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cerdac + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.də'kuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cerdăcuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cerdăcuț cerdăcuțe
Articulat cerdăcuțul cerdăcuțele
Genitiv-Dativ cerdăcuțului cerdăcuțelor
Vocativ cerdăcuțule cerdăcuțelor
  1. diminutiv al lui cerdac; cerdăcel.


Traduceri

Referințe